In Absentia – Rama lucrării şi lucrarea din ramă, Muzeul de Artă din Cluj-Napoca

Extrapolând ideea unui binecunoscut proverb, acela care spune că nu haina îl face pe om, valoarea unui tablou nu poate sau nu ar trebui să fie girată de rama pe care o are. Această consideraţie este valabilă la nivel absolut doar în cea mai bună dintre toate lumile posibile, pentru a parafraza judecata sintetică a priori a lui Leibniz. În lumea noastră, artefactul care trebuie să se asorteze cu canapeaua pentru a fi achiziţionat, să intre în nişa de rigips a sufrageriei sau, de ce nu, să însoţească un soclu ori o ramă de excepţie, sunt locuri comune. Singura armă eficace în lupta cu kitschul este denunţarea acestuia.

Proiectul propus de Blanca Alina Pop, In Absenţia – Rama lucrării şi lucrarea din ramă, este notabil din multiple puncte de vedere, unul dintre acestea, poate cel mai important, fiind că poate fi receptat pe diverse nivele, fără a fi prolix sau a se risipi prin diviziuni arbitrare. Am menţionat deja componenta socială, a artistului angajat în promovarea valorilor reale.

Din fericire, pictura Blancăi Alina trăieşte prin ea însăşi, fără a avea nevoie de artificii privind expunerea, pentru creşterea cotei ori audienţei. Pictură vie, suculentă, raportată la o şcoală pe măsură. Faptul de a refuza fotorealismul, iluzionismul sau trucurile perspectivale înfavoarea tuşelor, a pensulaţiei, a haşurilor, a unor sisteme cromatice care cunosc rezolvări ingenioase, recomandă o artistă deopotrivă matură şi rafinată.

În fine, relaţiile dintre tradiţie şi modernitate aduc proiectul expoziţional la care mă refer în metamodernism, sintagmă pentru care am optat în spiritul teoriei lui Alan Kirby, conform căreia postmodernismul este deja depăşit. Tablourile expuse cu ramă sau fără, ramele goale, aranjamentul şi cadenţa acestora, proiecţia video, discursul unificator şi baza teoretică solidă sunt echivalente cu un concept nu doar expoziţional, ci şi artistic deplin contemporan, indiferent de terminologia de specialitate la care apelăm. Expoziţia semnată de Blanca Alina Pop ridică o sumă de întrebări, ale căror răspunsuri le aparţin exclusiv celor care le identifică. În dreptul artistei, ne putem rezerva dreptul onorific de a semnala, dincolo de atributele artistice, interogaţiile estetice.

Mihai Plămădeală, critic de artă