PROJECTS / SOLO SHOW

In Absentia – Rama lucrării şi lucrarea din ramă, Muzeul de Artă din Cluj-Napoca

In Absentia – The artwork frame and the artwork in the frame

IN ABSENTIA

 

De ce “In Absentia”?

 

Lucrările expuse, o serie de peisaje plein-air, sunt lucrări de amploare care exprimă libertate, atmosferă sugerată de lumina naturală, sprit liber. Picturile au adâncime, orizont, exultă naturaleţe, energie şi culorile sunt vii.

 

Pictura plein-air este o stare de conştiinţă, dorinţă de absolut, de libertate, de puritate, de natural, pentru că exprimă natura aşa cum este ea, iar natura are darul de a se păstra pură dincolo de orice intervenţie umană, prin puterea de revigorare dată de elemente esenţiale cum ar fi soarele, apa, aerul – atingerea reală a Marelui Creator.

 

Dimensionarea lucrării este o limită pe care ochiul artistului, fortuit de condiţia lui pământeană, o are sine qua non. Înrămarea lucrării, însă, considerăm că este o limitare pe care o putem cu uşurinţă eluda, dându-i ramei propria valoare stilistică. Rama de-a lungul timpului, a fost supusă unor false rigori, care ţineau de amenajările interioare, bunăstarea proprietarului lucrării de artă, bunul său gust sau lipsa acestuia. De asemenea, ramele alese sau lucrate de artişti au fost atât de personalizate ca stil şi au servit atât de personal lucrarea, încât au fost definite prin numele artistului – Rama Grigorescu, Rama Theodor Aman etc.

 

În “In Absentia”, lucrărilor le lipseşte rama în mod intenţionat. Rama este conotată în această expoziţie ca o limită pe de o parte, şi ca obiect de artă în sine, pe de altă parte. Limita pe care o reprezintă rama este limita ca obstacol, un obstacol în calea unei “respiraţii” fireşti, emanată de pictură. Rama constrânge lucrarea aplicând presant o coerciţie a esenţei fondului. Ea este o formă fixă care nu lasă fondul să se manifeste şi care gândită, lucrată, decorată, pictată, asamblată cu migală, restaurată, devine un obiect de artă în sine, care concureaza inutil cu lucrarea. Există această situare într-o postură prestabilită a celor două obiecte, lucrarea şi rama sa, o dialectică a problematicii libertăţii pe care expoziţia doreşte să o comenteze. Lucrarea, ca fiinţare vie, este îngrădită de ramă, este presată şi este limitată. Rama, ca obiect în sine la care artistul lucrează, sau rama pe care artistul o alege, este “obligată”, “constrânsă” să se armonizeze cu lucrarea într-un fel pe care nu îl mai considerăm necesar. Restaurarea unei rame vechi îi conferă acesteia o nouă identitate. Rama păstrează în forma ei o istorie a ceea ce a “îngrădit” sau a potenţat ca valoare artistică, odată, cândva, iar receptorul are libertatea de a-şi imagina care au fost conţinuturile anterioare. Rama devine şi este o lucrare în sine.

 

Blanca Alina Pop / Adina Cristina Raţiu, consultant Réka Csapo Dup

© BLANCA ALINA POP, 2018